Divan Film Festival este un eveniment anual, care îmbină filme de calitate, bucate alese, turism, concerte, expoziţii şi un simpozion internaţional despre cinematografia balcanică. Balcanii reprezintă o regiune economică mai săracă a Europei, dar în niciun caz săracă în filme bune. Cineaştii din Balcani au obţinut premii importante la Veneţia, Berlin, Cannes, ba chiar şi premii Oscar, majoritatea începând cu anii `80 când Emir Kusturica şi Theo Anghelopoulos au acaparat distincţiile marilor festivaluri europene. Şcolile cinematografice din fosta Iugoslavie, din Grecia şi Turcia obţin de mulţi ani premii la cele mai importante festivaluri de film europene, iar în ultimii ani s-au afirmat cinematografia românească, dar şi cea albaneză (obţinând primele premii la Cannes şi Berlin) sau cea bulgară. De aceea ni se pare că, fie şi în lipsa covorului roşu pe care laureaţii să se îndrepte către podium (căci festivalul nostru nu este bazat pe competiţe, ci pe comunicare), un festival cu participare balcanică poate reprezenta o provocare necesară şi onorantă.
Cetate a devenit dintr-un fost port de export al grânelor unul cultural şi a încercat să-şi pună în valoare poziţia de la hotarele a trei ţări (România, Bulgaria şi Serbia), precum şi avantajul unui amfitrion iubit de muze precum Mircea Dinescu, bântuit în ultimii ani şi de muza gastronomiei. Lansat in 2010 cu o ediție dedicată filmului, gastronomiei și muzicii din Balcani, “Divanul” de la Cetate, organizat de Fundaţia de poezie "Mircea Dinescu", a devenit o tradiţie a discuţiilor lungi şi tihnite, lipsite de tensiunea competiţiei, în care pe podium urcă doar dorinţa de comunicare şi cunoaştere reciprocă a cineaştilor şi iubitorilor filmului ori ai altor îndeletniciri în care Balcanii nu sunt mai prejos decât alte meleaguri, precum muzica şi gastronomia. Farmecul acestei întîlniri între producători, regizori, actori, directori de festival, critici de teatru şi jurnalişti stă în faptul că, la mesele luate în comun, invitaţii descoperă şi bucătăria ţărilor participante. “Divanul” rămâne principalul loc în care ne cunoaştem vecinii, dintre care sârbii, grecii şi mai ales turcii nu sunt deloc mai prejos decât noi în ceea ce priveşte succesul la marile festivaluri de film. Încă de la a doua ediţie “Divanul” a devenit un model, “franciza” fiind preluată de unul dintre oaspeţii noştri, regizorul albanez Eno Milkani, care organizează din 2011 “Balkan Food & Film Festival” la Pogradec, în Albania (vezi http://www.balkan3f.com/).
Când a apărut prima dată ideea de a numi micul nostru festival al degustătorilor de fillm şi artă culinară “Divan Film Festival”, principalul motiv a fost tocmai faptul că era un eveniment restrîns. Port Cetate e la capătul lumii, între pădure şi Dunăre, neîncăpător pentru mulţimi mari de oameni. Aici însă intimitatea naşte inspiraţie, iar conversaţiile şi colaborările se potrivesc mai bine decât spiritul de competiţie tipic marilor festivaluri. Port Cetate a fost de la început un loc în care artiştii vin să creeze. Aici, Dunărea şi cerul oferă cu generozitate pânza de care imaginaţia are nevoie, pagina albă, momentul de linişte. De data aceasta, primii care au fost atinşi de spiritul locului au fost chiar organizatorii festivalului. Odată ce şi-au aşezat punctul de lucru – şi un hamac – la umbra duzilor de la marginea falezei, chiar lângă apă, Monica şi echipa ei au visat împreună, cu ochii deschişi, un proiect de sunet, unde inspiraţia te poate lovi oricând şi magia poate apărea de oriunde: un film, un pahar de vin, un condiment special din tocăniţă, o baie în Dunăre, un apus de soare, o conversaţie, un concert - programat sau improvizat noaptea târziu, lângă pian. Este adevărat că omul sfinţeşte locul, dar poate că e adevărat şi invers. (Sergiu Vasilov, Fundația pentru Poezie “Mircea Dinescu”)
"Pentru că prea adesea mireasma Balcanilor s-a asociat cu mireasma prafului de puşcă, ne-am gîndit că oarece poduri culturale arcuite peste Dunăre ar mai îmblînzi memoria noastră rănită de imaginea podurilor de piatră şi oţel bombardate la început de secol XXI. Şi fiindcă tot se spune că în Portul Cetate cocoşii cîntă în trei limbi – româneşte, bulgăreşte şi sîrbeşte – ne-am contaminat şi noi de multiculturalitatea galinaceelor şi am purces la punerea pietrei de temelie a “Festivalului degustătorilor de Film, Vin şi Artă culinară”, sub însemnul Balcanilor. Poate că nu întîmplător, primul film românesc de succes, regizat de Liviu Ciulei secondat de Lucian Pintilie, s-a numit “Valurile Dunării”. Noul val al regizorilor români, transformat într-un fericit tsunami, ne obligă să privim cu interes şi în curţile vecine, cu atît mai mult cu cît, obsedaţi să ne agăţăm pe tampoanele ultimului vagon european am ajuns să ne ignorăm reciproc. Deşi românii au cea mai mare halcă de Dunăre din Europa, noi abia buchisim pe manualul de folosinţă al acestui fluviu, aşa că, prin inaugurarea “Festivalului degustătorilor de Film, Vin şi Artă culinară”, încercăm să-i aducem un omagiu tardiv pentru răbdarea pe care a avut-o cu noi, îngăduindu-ne pe malurile sale. Dacă privim de jur împrejur şi adunăm Cazanele de pe Dunăre, mînăstirile olteneşti, Coloana fără sfîrşit şi Poarta sărutului brîncuşian şi neasemuitul Herculane cu izvoarele sale fierbinţi şi cada de piatră în care s-au îmbăiat nu doar Împăratul Traian ci şi Împărăteasa Sisi, putem spune fără doar şi poate că avem o ţară dar nu ştim ce să facem cu ea. Redescoperirea Balcanilor prin film, prin vin şi prin mireasma bucatelor tradiţionale ne va ajuta să ne redescoperim pe noi înşine." - Mircea Dinescu, amfitrion
